„Din câte ştiu eu, sentimentele nu sunt redate de câte un singur
cuvânt. Nu cred în «tristeţe», «bucurie» sau «regret». Poate că dovada cea mai
bună că limba e patriarhală este faptul că simplifică peste măsură
simţămintele. Aş vrea să am la dispoziţie sentimente hibride, complicate,
construcţii germanice stil vagon, cum ar fi, de exemplu, «fericirea dinaintea
dezastrului». Sau «dezamăgirea de a te fi culcat cu iubitul ideal». Aş vrea să
arăt cum «aluziile la moarte evocate de bătrânii din familie» se leagă de «ura
faţă de oglinzi, care începe la vârsta mijlocie». Aş vrea să am un cuvânt pentru
«tristeţea indusă de restaurantele falimentare», ca şi pentru «încântarea de a
primi o cameră cu minibar». N-am găsit niciodată cuvintele potrivite pentru
a-mi descrie viaţa şi acum, că m-am apucat de povestea mea, îmi trebuie mai
mult ca niciodată.”
Jeffrey Eugenides, Middlesex, traducere de Alexandra
Coliban-Petre, Editura Polirom, 2005
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu