Poeta Laura Dan debutează, la
Editura Tracus Arte, cu volumul Începe să
doară puţin – un debut dintre cele mai bune din ultima vreme. Laura Dan
scrie o poezie concentrată şi de impact, o poezie care mizează pe puterea
imaginilor; cuvintele sunt simple, grave, încărcate de toată greutatea sensului
lor. Începe să doară puţin e un volum
aşa-zicând intimist, familial, al cărui spaţiu e dominat de figurile tatălui
(absenţă-prezenţă mutilantă) şi mamei.
Practicând o formulă poetică
dincolo de mode şi timp – de douămiism, de biografism, de mizerabilism etc. – Laura
Dan are, totuşi, în vedere şi un anumit efect terapeutic al actului de a scrie.
Poemele ei explodează, pur şi simplu, ca dintr-o rană traumatică: „Tată-glonţ/
mi-ai străpuns pieptul/ mă auzi? Îţi vorbesc din groapă/ sunt un împuşcat/ care
mai are ceva de zis.// Mamă/ nu mai plânge/ aici e cald” (Tată-glonţ). Şi, poemul de alături (fără titlu), mai amplu, în care
apare referinţa la scris, un poem cu imagini puternice, violente, care-ţi rămân
pe retină: „singurătatea seamănă cu un copac
înalt, fără frunze./ vorbele mele sunt o colonie de omizi flămânde.// pentru ei
sunt un morman de cheaguri şi asta mă face/ să scriu. şi scriu până când ochii
mei se fac roşii ca şi/ când ar fi plini de sânge.// mama mă urmăreşte
îngrijorată. privirea ei: o/ grămăjoară de sare aşezată pe răni.// în carnea
mea, ei aşază totul frumos ca-ntr-o vitrină./ îşi întind braţele spre mine. au
aflat că-mi însemnez/ bărbaţii şi tata e hidra în sângele căreia îmi otrăvesc/
săgeţile.// cândva, locuiam aici ca-ntr-o pâine caldă. acum locul e/ plin de
cioburi. tata e un cadavru care taie dacă întinzi/ mâna. tăietura lui coace
până puţi a peşte mort.// vorbesc cu capul în jos ca şi când aş fi vinovată”.
Poeziile Laurei Dan – de regulă
cele foarte concise – ating adesea emoţia pură, în ele mocnesc – cu intensităţi
diverse, până la culminaţie – angoasa, anxietatea: „mama pregăteşte colţunaşi/
mişcările ei răspândesc lumină/ în bucătăria micuţă/ râsul nostru e o cascadă
de frică/ aceeaşi absenţă ne curge în sânge/ ca un strigăt.// când colţunaşii
sunt gata/ întorc spatele şi plâng/ ca şi când/ s-ar prăbuşi o lume” (O cascadă).
Riscul acestei poezii este, pe de
altă parte, să nu rămână blocată în această dramă familială; ea trebuie să
„evadeze”, să treacă dincolo, la alte spaţii, teme. Şi Laura Dan o face, chiar
în acest volum. Iată, de pildă, un mic, vibrant Poem de dragoste: „muşca din călcâiul meu cu poftă şi spunea că e
cald/ precum un fruct încălzit la soare/ în întunericul camerei răsărea un câmp
roşu ca o a/ doua inimă/ când întindea mâna încetişor spre mine/ mă simţeam ca
un nou-născut”.
În altă parte, peste rana aceasta
deschisă pe care încearcă să o exorcizeze poemele se aşază sentimente noi,
speranţă, bucurie şi chiar promisiunea – temătoare – a iubirii: „câteodată,/
lumea e plină de copii care aleargă/ îi văd cum înalţă pe cer un zmeu
nemilos.// câteodată,/ îmi închipui braţele lor/ întinse spre mine/ mai
frumoase ca nişte cireşi înfloriţi”. Şi promisiunea iubirii, într-o amplă Rapsodie urbană: „îmi deschizi o poartă
mică, în inimă/ muguri tineri sunt gata să izbucnească/ atâta bucurie mă
sperie/ încep să vorbesc mult/ mi se pare că sunt mai înaltă/ că lucrurile au
coborât cu o treaptă/ ochii tăi au o culoare nemaivăzută/ hai la mine/ nu
există în tot oraşul o casă ca a mea/ putem bea ceai din ceşti goale/ şi ne
putem odihni mai ceva ca-ntr-o grădină/ un vecin îţi va spune că locuiesc aici
de foarte mulţi ani/ că mama îmi trimite pachete/ pe care nu le desfac
niciodată/ hai la mine/ dacă îmi pun o rochie/ o să vezi că am picioare
frumoase/ şi dinţii sunt frumoşi/ mi i-ai văzut?/ hai, fă-mă să râd/ ca să vezi
cât sunt de albi”.
Începe să doară puţin e un volum bun, poemele au un efect foarte
puternic asupra cititorului, cuvintele înseşi „taie” precum „o lamă de
fierăstrău”, ca să folosesc chiar comparaţiile poetei: „braţele mele te cuprind
ca un năvod// eşti hrana de care am nevoie/ un miez de pâine călduţ/ mă poţi
ţine în viaţă// sunt precum tata/ o lamă de fierăstrău// dacă iubesc, tai!”.
Apărut pe Bookaholic
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu