"Teofil şi Câinele de lemn" de Cosmin Perţa

Teofil şi Câinele de lemn (Editura Herg Benet, 2012), cea mai recentă carte a tânărului poet şi prozator Cosmin Perţa, este o proză atipică (autorul o subintitulează „poem”), o satiră politico-socială cu inflexiuni mistico-religioase à la Bulgakov, dar şi o proză cu rezonanţe poetice, fantastice şi onirice, care prilejuieşte pagini de mare frumuseţe literară. Iată câteva secvenţe de poezie sfâşietoare, incantatorie, dominate de imaginea morţii:

„Ceaţă albastră, ceaţă albastră, scufundă-mi creierul în imensitatea ta, lasă-mă să sap un mormânt uriaş în nemărginirea ta laolaltă cu şerpii şi leii şi elefanţii prietenii mei în groapa din tine, ceaţă albastră, îi voi arunca şi vinul tău albastru îl vor bea şi vor dansa în imensitatea ta şi creierul meu scufundat se va bucura în nemărginirea ta”.

„Chiar dacă ai căzut, mă voi culca lângă corpul tău. E răcoare. O să îţi scriu o scrisoare lângă corpul tău, în răcoare, o scrisoare de dragoste. Nimeni nu se gândeşte la corpul tău cum o fac eu. Îngheţ de fericire doar gândindu-mă la asta. Răcoare. Corpul tău e îngropat bine, e căptuşit cu pământ, joc şah, table. Nimeni nu se gândeşte la corpul tău cum o fac eu înmiresmat în răcoare”.

„Plângi, plângi, un milion de sicrie încap în exact 162 de pagini de carte, un milion de morţi încap în exact mintea mea, îi voi cumpăra, o voi cumpăra pentru tine.

Plângi, plângi, o să-ţi cumpăr un preşedinte, un parlament, o şcoală, asfalt pe care să calci, o să îţi cumpăr şosete cu care să calci pe asfalt, cu care să te duci la doctor, în care să-ţi miroasă picioarele, o să îţi cumpăr o pajişte numai a ta în care să creşti avioane sălbatice, să îmblânzeşti moartea, plângi, plângi, o să îţi cumpăr moartea ca să te urci pe ea, să o călăreşti pe ea, să o numeşti pe ea, să îi spui: Matrioşca”.