Teofil şi Câinele de lemn (Editura Herg Benet, 2012), cea mai
recentă carte a tânărului poet şi prozator Cosmin Perţa, este o proză atipică
(autorul o subintitulează „poem”), o satiră politico-socială cu inflexiuni
mistico-religioase à la Bulgakov, dar
şi o proză cu rezonanţe poetice, fantastice şi onirice, care prilejuieşte
pagini de mare frumuseţe literară. Iată câteva secvenţe de poezie sfâşietoare, incantatorie,
dominate de imaginea morţii:
„Ceaţă albastră, ceaţă albastră,
scufundă-mi creierul în imensitatea ta, lasă-mă să sap un mormânt uriaş în
nemărginirea ta laolaltă cu şerpii şi leii şi elefanţii prietenii mei în groapa
din tine, ceaţă albastră, îi voi arunca şi vinul tău albastru îl vor bea şi vor
dansa în imensitatea ta şi creierul meu scufundat se va bucura în nemărginirea
ta”.
„Chiar dacă ai căzut, mă voi
culca lângă corpul tău. E răcoare. O să îţi scriu o scrisoare lângă corpul tău,
în răcoare, o scrisoare de dragoste. Nimeni nu se gândeşte la corpul tău cum o
fac eu. Îngheţ de fericire doar gândindu-mă la asta. Răcoare. Corpul tău e
îngropat bine, e căptuşit cu pământ, joc şah, table. Nimeni nu se gândeşte la
corpul tău cum o fac eu înmiresmat în răcoare”.
„Plângi, plângi, un milion de
sicrie încap în exact 162 de pagini de carte, un milion de morţi încap în exact
mintea mea, îi voi cumpăra, o voi cumpăra pentru tine.
Plângi, plângi, o să-ţi cumpăr un
preşedinte, un parlament, o şcoală, asfalt pe care să calci, o să îţi cumpăr
şosete cu care să calci pe asfalt, cu care să te duci la doctor, în care să-ţi
miroasă picioarele, o să îţi cumpăr o pajişte numai a ta în care să creşti
avioane sălbatice, să îmblânzeşti moartea, plângi, plângi, o să îţi cumpăr
moartea ca să te urci pe ea, să o călăreşti pe ea, să o numeşti pe ea, să îi
spui: Matrioşca”.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu