Cam are dreptate Alexandru Muşina în „Prologul” recentului, irezistibilului (şi primului) său roman satiric şi umoristic Nepotul lui Dracula (Editura Aula, 2012):
„La noi, profesorul e rege, predă
ce şi cum vrea el. Totul e ca nimeni să nu facă reclamaţii. Şi nimeni nu face
reclamaţii. Pe de o parte, fiindcă studenţii nu citesc site-ul universităţii. Pe
de altă parte, pentru că reclamaţii nu fac decât cei care nu reuşesc să-şi
finalizeze studiile. Dar asta nu se întâmplă niciodată: universităţile din
România au nevoie de studenţi, cât mai mulţi studenţi, fiindcă statul le
finanţează în funcţie de numărul acestora. Studenţii au nevoie de diplomă, deoarece
firmele private şi instituţiile statului angajează – din inerţie? aşa cere
nomenclatorul de funcţii? – de preferinţă absolvenţi de facultate cu diplomă.
Orice fel de diplomă, că oricum nu ştiu nimic utilizabil şi trebuie să înveţe
totul „la locul de muncă”, cum se zicea pe vremea comunismului, sau printr-o
serie nesfârşită de traininguri şi team-building-uri.
În plus, poporul român e unul
paşnic, urăşte din suflet conflictele. De aceea, studenţii, profesorii şi
conducerea universităţii au adoptat, spontan şi de multă vreme, deviza de bază
a oricărei democraţii, sintetizată genial în şlagărul lui Frank Sinatra: «I did
it my way». Pe româneşte: fiecare cu treaba lui. (...)
Dar profesorul? Încă n-a ajuns un
simplu prestator de servicii, un fel de maseur sau kinetoterapeut intelectual,
el rămâne în continuare rege, e suveran pe disciplina lui. Atâta doar că nu mai
e, ca în trecut, un rege absolutist, care taie şi spânzură, ci unul modern,
constituţional. Poate să predea ce vrea şi în ce limbă are el chef, cu condiţia
ca democraţia să triumfe şi tot studentul să promoveze”.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu