„Gustul este precum gazonul britanic”

                                                                                                      @ a.l.ş.

Câteva consideraţii despre critică în general, de la criticul de film Alex. Leo Şerban. Scrise cu miez şi cu nerv, cu pertinenţă şi cu o fineţe de care numai un om de gust ca el – printre puţini – poate da dovadă. Sunt, de aceea, un fel de precepte teoretice „absolutiste”, elective, ca pentru a marca un teritoriu exigent al connaisseur-ilor, al oamenilor de gust. Din când în când e nevoie de o aemenea „dietetică”, de cernere a spaţiului critic şi a criticilor, ca de un regim detoxifiant :)

• Critica devine esenţială din clipa în care-i privim pe critici ca pe nişte experţi.
• Experţii sunt oameni care au o familiaritate deloc comună cu subiectul în legătură cu care se pronunţă (oral sau în scris).
• Un expert este un connaisseur – un om capabil să-ţi recunoască Valoarea dintr-o privire; rezultă că e nevoie de generaţii şi de gene succesive de subţirime a gustului pentru a „oficia” credibil... (...)
• Un critic este un expert, un specialist într-o anumită artă. Dar pentru că artele – spre deosebire de discipline rigide precum economia sau politologia – sunt „pentru toţi”, toţi au impresia că au un cuvânt valabil de spus.
• Oricine are dreptul să-şi spună părerea despre o operă de artă, dar nu trebuie ţinut cont de părerea oricui. În materie de gust, nu există egalitarism.
• Dacă eşti critic, nu lua cititorul la sentiment; pe lângă că e-o trişerie care nu-ţi face cinste, aminteşte-ţi un lucru: critica nu este despre emoţii, ci despre idei.
• Critica este mai aproape de filozofie decât de vreo artă; este vorba despre a descompune mecanismul de compoziţie al unei opere şi a-l face inteligibil logicii comune. (...)
• Dacă n-ai fler, nu te apuca de critică. E ca şi cum ai vrea să faci schi alpin în deşert.
• Gustul este precum gazonul britanic: ca să fie bun, trebuie să fie vechi; ca să fie viu, trebuie să încolţească în fiecare primăvară.
• Critica trebuie să fie „ecumenică” – indiferentă la gen, curent, tendinţă etc., atentă numai la Valoare.
• Criticul cu parti-pris-uri (de gen, curent, tendinţă etc.) este ca un instalator care nu-ţi repară closetul, cada sau bideul pentru că lui nu-i plac decât chiuvetele.

(Alex. Leo Şerban, „Câteva piese de puzzle pentru un tablou al Criticii”, în Dietetica lui Robinson, Editura Curtea Veche, 2006)