.
.

joi, 16 aprilie 2015

În memoria lui Alex. Leo Şerban (28 iunie 1959-8 aprilie 2011)










Să stai în casă la Paris 


Pentru că magazinele, parcurile, străzile & „avenue”-urile sunt ticsite de turişti.
Pentru că, oricum, ştii Parisul pe dinafară şi e ca şi când ai locui în el.
Pentru că e un lux.
Pentru că.


Roma


La Roma – în Italia, în genere – simţi, definitiv, că Natura a devenit Cultură, şi invers. Iar această cultură nu are nimic mistic, ci e (aşa cum se cuvine să fie orice cultură) o rutină... Roma este cel mai incredibil exemplu de îmbinare a Naturii cu Arhitectura; plăcute ochiului nu sunt numai ruinele, monumentele, vilele şi palazzi... sunt şi pinii, palmierii şi edificiile de vegetaţie veşnic vie. Palmierii sunt verzi coloane corintice, iar pinii – aceste râuri cu izvoarele-n cer – sunt contribuţia Romei la un „stil” de arhitectură ce-i aparţine în exclusivitate. (...)


Peisaj toscan


Departe de tot şi de toate, îmi cultiv grădina. Iarba copacii şi florile – şi marea departe sunt la fel ca în amintirea mea despre ele, la fel ca iarba copacii şi florile şi marea de-acum un an, de-acum doi ani, trei, patru...
Atâţia ani deja, şi grădina e neschimbată. Nu s-a schimbat când era departe, nu e schimbată acum, aproape, sub ochii mei – care-o fixează pentru încă un an.
                                                    (Capalbio, 29 iunie 2006, h 17)







Intermezzo veneţian


Unul dintre motivele pentru care am acceptat să public Dietetica lui Robinson (care e mai mult schiţa unei cărţi decât o carte propriu-zisă) a fost acela de a propune o caligrafie de viaţă. Nu i-aş zice – şi nu i-am zis – „filozofie” pentru că sună pretenţios; şi nici „etică” nu m-a lăsat inima să-i spun – pentru că nu mă pricep. Dar o caligrafie (adică o dietetică), da: cartea-care-nu-e-carte lăsa să transpară, printre rânduri, dorinţa de a înfrumuseţa viaţa. Nu cu ghirlande şi alte zorzoane, ci – dimpotrivă – cu puţine lucruri şi cât mai multe experienţe frumoase (ceea ce anglo-saxonii numesc „quality moments”). Să laşi în urma ta, ca o carte bine scrisă, viaţa ta întreagă – trăită frumos...



Alex. Leo Şerban, Mica dietetică, Editura Art, Bucureşti, 2011, 238 p.


Despre alş (al cărui fan sunt) am scris de mai multe ori. De pildă aici şi aici.




Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu