În memoria lui Alex. Leo Şerban (28 iunie 1959-8 aprilie 2011)

Să stai în casă la Paris 

Pentru că magazinele, parcurile, străzile & „avenue”-urile sunt ticsite de turişti.

Pentru că, oricum, ştii Parisul pe dinafară şi e ca şi când ai locui în el.

Pentru că e un lux.

Pentru că.

Roma

La Roma – în Italia, în genere – simţi, definitiv, că Natura a devenit Cultură, şi invers. Iar această cultură nu are nimic mistic, ci e (aşa cum se cuvine să fie orice cultură) o rutină... Roma este cel mai incredibil exemplu de îmbinare a Naturii cu Arhitectura; plăcute ochiului nu sunt numai ruinele, monumentele, vilele şi palazzi... sunt şi pinii, palmierii şi edificiile de vegetaţie veşnic vie. Palmierii sunt verzi coloane corintice, iar pinii – aceste râuri cu izvoarele-n cer – sunt contribuţia Romei la un „stil” de arhitectură ce-i aparţine în exclusivitate. (...)

Peisaj toscan

Departe de tot şi de toate, îmi cultiv grădina. Iarba copacii şi florile – şi marea departe sunt la fel ca în amintirea mea despre ele, la fel ca iarba copacii şi florile şi marea de-acum un an, de-acum doi ani, trei, patru...

Atâţia ani deja, şi grădina e neschimbată. Nu s-a schimbat când era departe, nu e schimbată acum, aproape, sub ochii mei – care-o fixează pentru încă un an.

                                                    (Capalbio, 29 iunie 2006, h 17)

Intermezzo veneţian

Unul dintre motivele pentru care am acceptat să public Dietetica lui Robinson (care e mai mult schiţa unei cărţi decât o carte propriu-zisă) a fost acela de a propune o caligrafie de viaţă. Nu i-aş zice – şi nu i-am zis – „filozofie” pentru că sună pretenţios; şi nici „etică” nu m-a lăsat inima să-i spun – pentru că nu mă pricep. Dar o caligrafie (adică o dietetică), da: cartea-care-nu-e-carte lăsa să transpară, printre rânduri, dorinţa de a înfrumuseţa viaţa. Nu cu ghirlande şi alte zorzoane, ci – dimpotrivă – cu puţine lucruri şi cât mai multe experienţe frumoase (ceea ce anglo-saxonii numesc „quality moments”). Să laşi în urma ta, ca o carte bine scrisă, viaţa ta întreagă – trăită frumos...

Alex. Leo Şerban, Mica dietetică, Editura Art, Bucureşti, 2011, 238 p.

Despre alş (al cărui fan sunt) am scris de mai multe ori. De pildă aici şi aici.