Săptămîna trecută (4-6 decembrie)
a avut loc cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură
Bucureşti (FILB) – încă o ediţie foarte vie şi foarte bună, aşa cum ne-au
obişnuit organizatorii, Oana Boca, Ioana Gruenwald, Bogdan-Alexandru Stănescu
şi Vasile Ernu. FILB a fost, cred, una dintre primele iniţiative de acest gen
(festival internaţional), o iniţiativă privată şi, iată, foarte reuşită, dovadă
că FILB „rezistă“ şi ediţiile sînt – în fiecare an – foarte bune. Pentru mine,
atuurile festivalului sînt următoarele: atmosferă relaxată, convivială şi
colocvială – pe scenă, dar şi în sală (publicul fiind unul din zona literară,
un public fidel, tînăr şi tineresc) –, şi interacţiunea firească dintre scriitorii
români şi cei străini. În privinţa celei din urmă, trebuie spus că am avut de
multe ori impresia că scriitorii străini au un discurs mai onest şi mai asumat
în ceea ce priveşte literatura pe care o practică; cu timpul însă – văzînd şi
făcînd –, lucrurile s-au schimbat şi în cazul scriitorilor români (în genere),
aşa încît atmosfera FILB-ului, ca schimb relaxat de experienţe literare, este
una foarte plăcută şi inconfundabilă.
Anul acesta, vedetele
festivalului au fost cunoscuta scriitoare israeliană Zeruya Shalev şi
scriitoarea britanică Sarah Dunant, ambele prezente în prima seară a
festivalului.
Sarah Dunant
(n. 1950), cu studii de istorie la Newnham College, Cambridge, este o
scriitoare de succes în Europa şi în SUA mai ales datorită romanelor sale
istorice (inspirate de Renaşterea italiană). Sânge şi splendoare. Un roman
despre familia Borgia a fost publicat recent la Editura Humanitas Fiction,
în colecţia „Raftul Denisei“, şi a fost lansat marţi, în ziua 0 a festivalului,
chiar în prezenţa autoarei (la Librăria Humanitas Cişmigiu). Tot în ziua 0 a
Festivalului, la Cafe Cărtureşti Verona, a avut loc întîlnirea, să-i spunem,
„informală“ „Soţ şi soţie – un dialog între două cupluri de scriitori“ – e
vorba de Zeruya Shalev & Eyal Megged (Israel) şi de Cecilia Ştefănescu şi
Florin Iaru (România) –, întîlnire moderată tot de un cuplu de scriitori, Adela
Greceanu şi Matei Martin (România).
În ziua 1,
miercuri, 4 decembrie, invitaţii au fost, aşadar, Sarah Dunant (Marea
Britanie), Zeruya Shalev şi soţul ei, Eyal Megged (Israel), Andrea Tompa
(Ungaria). Discuţia a fost moderată de Marius Chivu.
Pentru mine,
am mai spus-o, prezenţa cea mai puternică – mai charismatică, mai hipnotică – a
serii a fost Zeruya Shalev (o figură à la Modigliani, care a şi pozat, de
altfel, ca model pentru pictori, cum a mărturisit), pe care am văzut-o şi cu o
seară înainte, alături de soţul ei, Eyal Megged, la întîlnirea de la Cărtureşti
Verona. Născută în 1959, în kibbutzul Kinneret din Israel, cu un masterat în
Studii biblice, Zeruya Shalev este autoarea trilogiei (de mare succes în
întreaga lume) Viaţa amoroasă (1997), Soţ şi soţie (2000) şi Thera
(2005) şi e, probabil, cea mai cunoscută şi mai apreciată scriitoare israeliană
a momentului. La FILB, ea a citit în ebraică (lectură urmată de versiunea în
română) un fragment din cea mai recentă carte, apărută în limba română la
Editura Polirom, cu titlul Fărîme de viaţă.
Sarah Dunant,
profesoară de creative writing la Faber Academy din Londra şi realizatoare de
emisiuni radio-TV, a avut, la rîndul ei, o prezenţă foarte scenică (dramatică),
vivace şi simpatică (se cunoaşte meseria!). Pentru ea, pariul a fost – scriind
romane istorice – să aducă la viaţă, într-o poveste antrenantă, o altă epocă
(şi personajele ei celebre), să obţină autenticitate într-un plan istoric.
A doua seară
FILB, joi, 5 decembrie, i-a avut ca invitaţi pe prozatorii Srđan Srdić
(Serbia), Marin Mălaicu-Hondrari şi Corina Sabău (România); cel de-al patrulea
invitat, Marinko Koščec (Croaţia), nu a mai reuşit să ajungă la Bucureşti.
Discuţia a fost moderată de colega noastră Silvia Dumitrache.
Iar în cea
de-a treia seară, vineri, 6 decembrie, invitaţii au fost: Robert Perišić
(Croaţia), Kei Miller (Jamaica/ Marea Britanie), Adrian Schiop şi Andrei Dόsa
(România). Amfitrioana serii: Luiza Vasiliu. Poetul (dar şi prozatorul) Kei
Miller (n. 1978) – britanic şi jamaican – nu a reuşit să ajungă la ediţia de
anul trecut (din pricina condiţiilor meteo), dar iată că a venit acum şi ne-a
delectat cu o poezie incantatorie, magică, învăluitoare. „Cuvintele sînt
sunete... şi un poem care nu se ridică de pe pagină... este, de fapt, un poem
mort“, consideră el şi, în cazul său, chiar aşa se întîmplă.
FILB s-a
încheiat în aceeaşi notă convivială, cu o mică petrecere, cu nostalgia
ediţiilor trecute şi cu nerăbdarea ediţiei/ediţiilor viitoare. Felicitări
organizatorilor şi ne vedem la ediţia următoare.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu