2015 a fost un an foarte bun pentru romanul românesc contemporan: au
publicat cărţi prozatori de calibru (în mare parte din generaţia optzecistă, a
scriitorilor debutaţi în anii ’80): Cristian Teodorescu, Alexandru Vlad, Mircea
Cărtărescu, Octavian Soviany, Radu Ţuculescu, Ion Iovan, Radu Aldulescu,
Marin-Mălaicu Hondrari.
Dacă e să aleg (doar) două recomandări, vă propun Şoseaua
Virtuţii. Cartea Cîinelui de Cristian Teodorescu (Editura Cartea Românească),
pe de o parte, iar pe de alta, Omul de la
fereastră de Alexandru Vlad (Editura Charmides). Două romane extraordinare,
de vârf, cărţi scrise de doi optzecişti cu temperamente extrem de diferite
(muntean, respectiv ardelean), care se fixează asupra primilor ani
postcomunişti, de capitalism incipient şi confuz, dar în strânsă legătură, de
fapt, cu vechile structuri comuniste, persistente.
Şoseaua Virtuţii. Cartea
Cîinelui reprezintă un
adevărat „manual” de presă, după 1990 (Cristian Teodorescu avînd o bogată
experienţă publicistică la activ), dar şi de gastronomie – învăţate din mers,
în anii aceia haotici, sau „romantici”, dacă vreţi, în care arivismul,
ascensiunea socială şi politică se puteau produce peste noapte. Cinic, satiric
şi necruţător, romanul nu duce lipsă de suspans (e anchetată o crimă) şi are o galerie
de personaje de neuitat (oameni de afaceri, de presă, poliţişti, diverse
tipologii feminine), începând cu protagonistul, supranumit Câinele, pentru
simţul său olfactiv ieşit din comun: fost chimist în perioada comunistă, devine
după ’90 patronul unei reviste de gastronomie de mare succes, fiindcă îşi ia
cîţiva asociaţi bine plasaţi (politicieni şi avocaţi) şi cu un trecut nu tocmai
curat. Nu lipsesc, evident, nici intrigile amoroase.
Cristian Teodorescu, Şoseaua
Virtuţii. Cartea Cîinelui, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2015, 328
p.
Omul de la fereastră surprinde, în fond, aceeaşi perioadă (plus mineriadele,
Piaţa Universităţii), dar cu incursiuni în trecut. Protagonistul, Adam, rătăceşte,
la începutul anilor ’90, prin Cluj şi Bucureşti, ajungând până în Germania, în
căutarea surorii sale, Monika. Avem de-a face cu un roman citadin şi
introspectiv, într-o anumită măsură camilpetrescian (roman al „dosarelor de
existenţe“), cosmopolit şi – pe deasupra – pigmentat puternic, senzaţionalist,
de o iubire frăţească la limita incestului. Cei doi fraţi fug, în acelaşi timp,
de un trecut care i-a marcat (imaginea acestui trecut e chiar tatăl lor, fost
informator al Securităţii), dar şi de o atracţie aproape incestuoasă pe care o
resimt unul faţă de celălalt. Şi mai e un personaj interesant, (Mircea) Rainer,
sculptorul de geniu (maestru fascinant, care se ratează în Germania), cel pe
care Monika îl va părăsi, într-un final, în Germania. Adam o regăseşte pentru a-i
spune o lungă poveste de familie, povestea tatălui informator şi a lui Rainer –
ţinta notelor informative ale tatălui, cel care va răsturna spectaculos jocul victimă-turnător. Suferinţa, în moduri
diferite, a Monikăi, dar şi a lui Adam pare să fie, în cele din urmă, singura
cale de acces la iubirea frăţească. Un roman sofisticat, de fineţe psihologică.
Alexandru Vlad, Omul de la fereastră
(roman cu anexe), Editura Charmides, Bistriţa, 2015, 262 p.
Apărut aici.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu