Interludiu: o poveste magică, puţin bulgakoviană, din comunism - romanul "Viața
și faptele lui Ilie Cazane" de Răzvan Rădulescu (Cartea Românească,
1997; Polirom, 2008). Recomand!
Răzvan Rădulescu (între timp lansat în scenariul de film din Noul Val Românesc) este unul dintre cei mai buni tineri prozatori de după 1990. A mai publicat în 2006 o altă carte magică, "Teodosie cel Mic" (Polirom). Sper să se întoarcă, într-o bună zi, la literatură. La Cenaclul Litere (condus de Mircea Cărtărescu), în ultima perioadă de existenţă a cenaclului (sfârşitul anilor '90) - atunci când l-am prins şi eu - era o vedetă despre care se vorbea şi care impunea deja prin absenţă :) (El debutase în primul volum colectiv al membrilor cenaclului, "Tablou de familie", (Editura Leka-Brâncuş, 1995), alături de Mihai Ignat, Sorin Gherguț, T. O. Bobe, Svetlana Cârstean și Cezar Paul-Bădescu).
O secvenţă din carte:
„Pe Ilie Cazane-senior îl ridicaseră doi oameni cu mantale de piele la ora patru şi jumătate, în zori, pentru un motiv mai puţin obişnuit. Cineva din sat povestise la sediu (e greu de spus dacă benevol sau întâmplător, în cursul unei anchete) despre fabuloasele capacităţi ale lui Cazane de a obţine roşii mari cât dovleceii. Cei de acolo stătuseră şi se gândiseră dacă asta e rău sau e bine şi conchiseră că, în fond, un individ ca acesta nu strică să fie cercetat mai îndeaproape. Desigur, povestea informatorului referitoare la minunile lui Ilie şi la aşa-zisele lui puteri supranaturale era o prostie. Mentalitate retrogradă care trebuie smulsă aşa cum smulgi buruienile dintr-o holdă sau cum îndepărtezi o măsea stricată. Vorba e dacă omul nu cumva posedă un îngrăşământ necunoscut inventat de el. Şi aici, sunt două posibilităţi: colaborează sau nu colaborează. De ce să ţină îngrăşământul numai pentru el, cu acel egoism care nu caracterizează nici clasa muncitoare, nici ţărănimea? De ce să nu-l împartă cu ceilalţi, truditori ca şi el pe ogoarele mănoase ale ţării?”
Romanul a apărut în traducere franceză la éditions Zulma, în 2013 (traducere de Philippe Loubière) - iată coperta:
„Pe Ilie Cazane-senior îl ridicaseră doi oameni cu mantale de piele la ora patru şi jumătate, în zori, pentru un motiv mai puţin obişnuit. Cineva din sat povestise la sediu (e greu de spus dacă benevol sau întâmplător, în cursul unei anchete) despre fabuloasele capacităţi ale lui Cazane de a obţine roşii mari cât dovleceii. Cei de acolo stătuseră şi se gândiseră dacă asta e rău sau e bine şi conchiseră că, în fond, un individ ca acesta nu strică să fie cercetat mai îndeaproape. Desigur, povestea informatorului referitoare la minunile lui Ilie şi la aşa-zisele lui puteri supranaturale era o prostie. Mentalitate retrogradă care trebuie smulsă aşa cum smulgi buruienile dintr-o holdă sau cum îndepărtezi o măsea stricată. Vorba e dacă omul nu cumva posedă un îngrăşământ necunoscut inventat de el. Şi aici, sunt două posibilităţi: colaborează sau nu colaborează. De ce să ţină îngrăşământul numai pentru el, cu acel egoism care nu caracterizează nici clasa muncitoare, nici ţărănimea? De ce să nu-l împartă cu ceilalţi, truditori ca şi el pe ogoarele mănoase ale ţării?”
Romanul a apărut în traducere franceză la éditions Zulma, în 2013 (traducere de Philippe Loubière) - iată coperta:
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu