În ajunul alegerilor
prezidenţiale, postez aici răspunsul meu la ancheta politică iniţiată de
revista Observator cultural. Voi
vota cu Klaus Johannis (încă o dată) – şi o fac pentru calitatea omului Klaus
Johannis, iar nu pentru partidul şi oamenii politici care sînt în spatele lui.
E bine, totuşi (în ciuda tuturor motivaţiilor de culise care l-ar fi putut
împinge în faţă, la prezidenţiale, pe Klaus Johannis), că, în anul 2014, avem –
în sfîrşit – un candidat la preşedinţie de acest calibru: civilizat, european, profesionist,
pragmatic. Nu e, totuşi, puţin lucru.
- Ce aşteptări aveţi de la viitorul preşedinte?
- Cum credeţi că ar putea arăta România după alegerile prezidenţiale?
În mijlocul unei campanii electorale foarte agresive şi foarte urîte fiind,
am impresia că rolul intelectualului în spaţiul public riscă să devină
echivalent cu angajarea politică explicită (şi adeseori la fel de agresivă). Cu
toate acestea, eu continui să cred că opţiunile politice ale intelectualului
trebuie să fie departe de înregimentările politice, că intelectualul trebuie să
fie un critic, şi nu un slujbaş al puterii politice (de orice natură ar fi ea).
Răspund, aşadar, în nume personal la aceste întrebări.
Dezgustată de jocurile politice româneşti „învechite în rele“, sătulă de
discursul violent, de incultura, incompetenţa şi grobianismul politicienilor,
de atacul la persoană, lipsa de scrupule şi obsesia pentru satisfacerea
propriilor interese (fără nici un interes pentru ţară), aş dori ca viitorul
preşedinte al României să fie un preşedinte al faptelor, iar nu al retoricii
discursive, un preşedinte educat şi civilizat, un preşedinte care să arate
respect pentru valorile culturale – lucru care mă priveşte în mod special –, şi
în genere pentru oamenii pe care-i guvernează (şi care-l votează). Un
preşedinte care să prefere o anumită sobrietate băşcăliei, ironiilor de tot
felul, lejerităţii „balcanice“.
Mi-aş dori ca viitorul preşedinte al României să aibă o conduită pragmatică
şi profesională de tip occidental (adică: civilizată şi profesionistă), şi nu
„balcanic“. M-am săturat de discursul justiţiar, naţinalist, anticomunist, de
tonul moralist-radical, de orice tip de retorică politică. În clipa de faţă, singurul
discurs acceptabil – din zona candidaţilor la preşedinţie – mi se pare cel
pragmatic, bazat pe fapte şi pe cît mai puţine vorbe (mari). Viitorul
preşedinte aş vrea să fie, aşadar, înainte de toate, un om al faptelor – prin
fapte înţelegînd inclusiv anumite politici sociale, care să mai reducă din
gravele clivaje care există astăzi între clasele sociale.
Nu ştiu cum va arăta România după alegerile prezidenţiale... Dacă vom avea
un preşedinte al faptelor, cum mi-aş dori, ar putea arăta puţin mai bine. Dacă
nu, mi-e şi teamă să mă gîndesc...
Excelentă detalierea calităților pe care cu toții le așteptăm de la noul președinte.
RăspundețiȘtergereSe pare că am nimerit-o :)
RăspundețiȘtergere