"Toate bufniţele" de Filip Florian

Citesc Toate bufniţele de Filip Florian, unul din cele câteva romane apărute la final de 2012 şi care se anunţă interesante (a fost bestseller la Gaudeamus, conform comunicatului Polirom!)

Până una, alta, o secvenţă din carte. Voi reveni cu detalii (critice).

„Memoria mea rugineşte încet şi e bine. Încă e bine. Nu-mi pasă de amintirile altora, nu depind de ele, iar la câte doctorii înghit în fiecare zi, sunt scutit măcar de lecitină. De la ploaia rece, care nici nu stă, nici nu se înteţeşte, genunchii mă dor surd, parcă vor să-mi arate cum e soarta lucrurilor ruginite în întregime. Curios sau nu, mai degrabă nu, fagii desfrunziţi din faţa ferestrei par în înţelegere deplină cu genunchii mei. Sunt blegiţi şi uzi, nu foşnesc, i-a ajuns şi pe ei bătrâneţea. Noroc că soba e caldă, doar ţin în viaţă un foc ameţit, cu lemne verzi, ca pentru sfârşitul lui noiembrie. Şi scriu, ce sa fac, scriu, fără să mai folosesc alifia, fără să iau a patra pastilă şi fără să las baltă bombardamentul american. Mă gândesc la prăpădul căzut peste Bucureşti, atât, mai ales că am ceaşca şi ibricul de ceai alături. Ceaiul meu preferat. De cimbrişor. Neîndulcit.

De atunci, cel mai clar ţin minte bâzâitul. Un bâzâit cumplit, aiuritor, ca şi cum mii de albine mi-ar fi intrat în urechi. Nu-mi era frică de înţepături, îmi lipisem palmele de tâmple, inutil, albinele zburau în voie prin capul meu, fojgăiau, zvâcneau şi se loveau mereu de timpane. Credeam că au început să lege faguri şi, cum din atâta vuiet aşteptam să iasă şi ceva bun, am sperat că o să mi se prelingă câţiva stropi de miere pe obraji. Nu s-au prelins. Abia sâmbătă seara, târziu, am fost sigur că roiurile lucraseră de zor, când mama m-a spălat într-un lighean smălţuit şi mi-a curăţat urechile cu smocuri de vată mici, răsucite pe beţe de chibrit. La sfârşit, a adunat fărâmiţele de ceară şi le-a pus în cutia rotundă, de metal, în care mai demult păstra bomboane mentolate. Pe capacul cutiei era scris «Jacqueline», iar mama a promis că într-o bună zi va topi ceara şi va face din ea lumânări.”