Traduc de zor Sagan (hai, că mai e puţin!) şi, în zilele acestea de ploaie prelungită - acum văd că a dat, totuşi, soarele - mă gândesc la Parisul de toamna trecută (o toamnă incredibil de însorită). La Paris şi la Vésinet (în sud-vest), unde am stat (la prieteni), şi la Saint-Germain-en-Laye, pomenit şi în romanul lui Sagan ca destinaţie de weekend: un orăşel (la capăt de RER, după Vésinet) cochet şi luxos, scump ca Parisul, locul unde s-a născut Louis XIV.
Acum castelul de la Saint-Germain-en-Laye e transformat în muzeu (o parte, evident) - Musée d'Archéologie nationale -, iar camera în care s-a născut Louis XIV e bine inscripţionată pentru turişti şi face parte dintr-un hotel de lux.
După ce m-am plimbat prin grădinile domeniului, privind de la înălţime - căci e pe dealuri - silueta îndepărtată a Parisului, şi după ce am bătut sălile rezervate muzeului, seara, mi-am luat Memoriile
lui Saint-Simon, ca să reconstitui un pic atmosfera Louis XIV (am dat, din întâmplare, nu peste naşterea, ci peste moartea regelui-soare...).
Ah, ce răsfăţuri... acum înapoi la treabă... Doar câteva poze de atmosferă :)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu