Se încheie şi 2014, un an care pentru mine a fost
plin – de evenimente culturale, de lecturi, de proiecte –, dar care – poate
tocmai din acest motiv – a trecut foarte repede. A venit, aşadar, vemea
bilanţului. Pentru că sunt o cititoare „avizată”, cum se spune, profesionistă,
pentru că lucrez în domeniul cultural şi activez în interiorul acestuia, multe
dintre lecturile din 2014 au fost lecturi profesionale: am încercat să fiu la
curent cu tot ce e nou – şi interesant, incitant, promiţător – în zona literaturii
române contemporane, proză şi poezie (zona mea de interes predilectă). Aici se
amestecă obligaţia profesională cu plăcerea – ultima însemnând, de cele mai
multe ori, curiozitatea de a vedea tot timpul mişcările cîmpului nostru
cultural, evoluţiile tinerilor scriitori, de la o carte la alta, polemica de
idei între scriitori şi critici.
Altfel, îmi rezerv mai rar plăcerea personală – şi
solitară – de a lua în mână o carte doar pentru mine, pentru „nevoile” mele
(vorba ceea) interioare :) Noroc cu Bookaholic, un spaţiu care mi-a permis să
scriu despre ce carte vreau, indiferent de anul apariţiei ei – lăsându-mi
astfel libertatea de a mă întoarce, fără constrângerile de actualitate din
presa culturală, la câte o carte preţioasă, cu putinţa de a scrie despre ea în
clipa relecturii. Nu am mult timp pentru aşa ceva, dar momentele respective
sunt cu adevărat preţioase, ca un fel de refugiu personal, de care ai nevoie
din când în când – o retragere din lumea „nebună, nebună” a actualităţii, o abstragere
în „lux, calm şi voluptate”, o repliere într-o zonă de confort care nu înseamnă
literatură lipsită de dramă, ci doar literatură lipsită de presiunea – teribilă
– a actualităţii. Cam aşa cum simt nevoia, din cînd în cînd, să văd filme vechi
bune, de prefernţă alb-negru, ale căror drame le resimţi voalat numai pentru că
sunt protejate de patina timpului care a trecut peste ele. Unul a fost To Have and Have Not
(1944) de Howard Hawks, cu splendidul cuplu Humphrey Bogart şi Lauren Baccal
(primul film al actriţei), după cartea lui Ernest Hemingway. Altul: Straingers on a train
(1951) de Alfred Hitchcock, după un scenariu de Raymond Chandler, un
superscenarist de filme (şi scriitor de romane) noir.
În categoria cărţilor de plăcere, aşadar, s-a
numărat, pe primul loc, De profundis de
Oscar Wilde, despre care am scris chiar aici, pe Bookaholic. Şi s-a mai numărat
volumul de povestiri de Roberto Bolano Convorbiri telefonice
(Leda, 2011).
Şi volumul versuri de Mircea
Ivănescu (Humanitas, 2014 – o ediţie foarte frumoasă).
Şi cărţulia Mătuşi fabuloase
a Silviei Colfescu (Vremea, 2013) – despe care am scris, de fiecare dată, pe
Bookaholic.
Şi, apărută recent, ediţia Florile răului de
Baudelaire – traducere integrală a poemelor lui Baudelaire de către poetul şi
prozatorul Octavian Soviany (Institutul Blecher, 2014). O muncă de ani de zile
ca un soi de convieţuire cu propriii demoni, şi o reuşită impresionantă.
Îmi permit să-i dau cuvântul traducătorului-poet
(un poet şi un prozator de prim rang, la rândul său) aici: „Și le-am spus pe
nume la toți demonii mei sufletești, într-o tentativă de exorcizare la care
n-aș fi putut să acced niciodată dacă n-aș fi citit Florile răului.
Nevoindu-mă către acea rostire desăvârșită cu care se spune pe sine textul
baudelairian și care e semnul demnității noastre și în infern. Iar infernul —
știu tot de la Baudelaire — te condamnă la o sinceritate superlativă. De asta
este Baudelaire tatăl nostru, al tuturor”. De altfel, când vine vorba de
sfârşitul secolului al XIX-lea, de decadentismul francez sau englez (cu
superbul lor „the esthetic mouvement”), de Baudelaire sau Oscar Wilde, mă simt
deîndată în „zona mea de confort” interior, de lectură de plăcere. Şi lectură
de plăcere au mai fost Însemnările de
căpătâi ale inegalabilei Sei Shonagon, despre care am scris aici.
Revenind acum la literatura română, încep cu
volumul memorialistic semnat de Gabriela Adameşteanu, Anii romantici
(Polirom, 2014) – un volum care dă seama despre primii ani postdecembrişti şi
reconstituie, din perspectiva personală a unui intelectual angajat – însă cu
distanţă, eleganţă, civilitate, dar şi fermitate – o întreagă epocă
„inaugurală”, „romantică”, a începutului de democraţie românească. E o carte
esenţială pentru înţelegerea vieţii intelectuale şi politice a acelor ani
(văzută de un intelectual aflat în chiar mijlocul evenimentelor, dar şi cu
distanţa critică de peste ani).
La capitolul proză românească mi-a atras atenţia
romanul Uranus Park de M. Duţescu (Polirom) – un scriitor tânăr, debutat
cu poezie acum câţiva ani. Romanul e bine scris, într-un stil frenetic, plin de
suspans de bună calitate, care se potriveşte mănuşă cu personajul principal,
arhitectul Horia Petrescu, tânăr talentat şi ambiţios, dornic să urce în
ierarhie şi să facă bani, şi pătruns în mafia imobiliară la nivel înalt, în
prima jumătate a anilor 2000.
Merită citite şi volumele de proză scurtă Escapada
de Lavinia Branişte, şi Boddah speriat de Ionuţ Chiva,
apărute în aceeaşi colecţie, „Ego. Proză” a Editurii Polirom, dar şi romanul Marea
petrecere de Petre Barbu, Editura Cartea Românească. Nu am citit încă
romanul lui Dan Lungu (prozator consacrat deja), Fetiţa care se juca de-a
Dumnezeu (Polirom), dar o voi face cât de curând.
Cred că 2014 a fost un an mai bun pentru poezie
decât pentru proză, fiindcă sunt multe volume bune de poezie: Şi cuvintele sînt o
provincie de Adela Greceanu (Cartea Românească), Vocea de Domnica
Drumea (Charmides), Cusături
de Doina Ioanid (Cartea Românească), California pe Someş
de Ruxandra Cesereanu (Charmides), AnaBASis de
Bogdan-Alexandru Stănescu. E un lucru rar ca, într-un singur an, să apară atât
de multe volume bune de poezie.
Aş mai menţiona aici romanul Martei Petreu, Acasă,
pe Câmpia Armaghedonului, citit ceva mai târziu faţă de data apariţiei – şi
care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bune romane româneşti apărute în
ultimii ani. Apoi ultima apariţie semnată Herta Müller, Astăzi mai
bine nu m-aş fi întîlnit cu mine însămi, (traducere de Corina Bernic,
Editura Humanitas Fiction, 2014) – unul dintre cele mai bune romane ale
autoarei germane născute în România. Şi o autoare braziliancă pe care am
descoperit-o recent, publicată de Editura Univers, şi anume Clarice Lispector,
cu romanul Aproape de inima vijelioasă a lumii (traducere de Dan
Munteanu-Colan). Şi Foc palid de Vladimir Nabokov (traducere de Veronica
D. Niculescu), cel mai recent titlu din seria Nabokov a Editurii Polirom. Şi
romanul Nimeni de Gwenaëlle Aubry (traducere de Svetlana Cârstean, Ed.
Trei).
Şi cartea-discurs despre arta contemporană a lui
Bogdan Ghiu, Linia
de producţie. Lucrând cu arta (Tact, 2014), într-o ediţie cu ilustraţii
excelentă.
Iar dacă am adus vorba şi despre cărţile-obiect,
am savurat ediţia Baroque Books 101 nopţi (traducere din germană de Alexandru
Al. Şahighian), o ediţie de lux a manuscrisului care conţine povestiri mai
vechi decât cele din 1001 de nopţi ale
Şeherezadei!
La capitolul întâlniri memorabile, se află
întâlnirile cu Julia Kristeva, despre care am povestit aici şi cu care am stat
de vorbă aici, cu Sorj Chalandon, la Târgul de carte Bookfest (despre cartea
lui am scris aici), şi cu scriitorul româno-elveţian Marius Daniel Popescu,
venit recent la FILB, unul dintre cei mai buni scriitori (franco-)români
actuali, autor al romanelor Simfonia lupului
(Humanitas, 2008) şi Culorile rândunicii
(Polirom, 2014). Două festivaluri literare importante – la care am putut
participa – au permis, şi anul acesta, întâlniri ale publicului din România cu
scriitori importanţi din întreaga lume: FILIT, Festivalul Internaţional de
Literatură şi Traducere Iaşi (un festival cu buget impresionant), respectiv
FILB, Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti (cu un buget mic, dar
invitaţi de calitate).
Last, but not least, anul acesta mi-a apărut cartea de interviuri cu
scriitori francezi veniţi, în decursul anilor, la Bucureşti – Scriitori francezi la
Bucureşti: interviuri (Vremea, 2014). Aici apare şi interviul cu Julia
Kristeva, realizat de mine pentru Bookaholic, respectiv pentru revista România literară.
Apare, de asemenea, interviul cu inegalabilul Andreï Makine, realizat,
din nou, pentru Bookaholic. Şi interviurile cu Bernard Pivot, faimosul
realizator de emisiuni literare TV, cu Michel Houellebecq şi cu mulţi alţii –
interviuri realizate, vreme de opt ani, pentru revista Observator cultural.
Apărut pe Bookaholic
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu