În perioada 1-5 octombrie s-a desfăşurat la Iaşi a doua ediţie a
Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) – într-un decor
autumnal molcom, specific pentru „dulcele Tîrg al Ieşilor”, care m-a
impresionat plăcut prin aerul său patriarhal, aşezat, şi prin oamenii săi
binevoitori. Vremea a ţinut – în ciuda aşteptărilor – cu Festivalul; în ce mă
priveşte, am ajuns vineri seara (pe 3 octombrie) – după „tradiţionalul“ drum de
şapte ore cu trenul – şi am rămas peste weekend, pînă la sfîrşitul Festivalului.
Venită pentru prima dată la FILIT, am avut – totuşi – timp suficient să iau
pulsul manifestării ieşene. Festival de anvergură – care a adus la Iaşi nu
numai scriitori străini şi români, ci şi traducători şi editori –, organizat
atent şi cu concursul – impresionant – a foarte mulţi voluntari elevi (la
final, chemaţi la apel, au umplut scena), FILIT a avut o a doua ediţie foarte
reuşită.
Notez aici cîteva impresii personale, cu menţiunea că am beneficiat de
luxul (şi relaxarea de spectator) de a alege evenimentele la care să asist – şi
am avut de unde alege. Pe lîngă evenimentele simultane de pe parcursul zilei –
lecturi şi discuţii pe marginea prozei, respectiv poeziei –, serile au avut
loc, pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“, întîlniri ample cu autori
români şi străini (nume importante din literatura universală şi română): David
Lodge, Guillermo Arriaga, Herta Müller, Ion Vianu, Mircea Cărtărescu, Norman
Manea, Edward Hirsch (i-am enumerat în ordinea apariţiei lor pe scena Teatrului
Naţional). La FILIT au participat, de altfel, scriitori români de prim-plan şi
de vîrste diferite, printre care (într-o ordine aleatorie): Marta Petreu,
Alexandru Vlad, Marius Daniel Popescu (scriitor de limbă franceză, stabilit în
Elveţia), Simona Sora, Magda Cârneci, Corina Sabău, Marin Mălaicu-Hondrari,
Adrian Schiop, Adina Rosetti, Ana Maria Sandu, Lavinia Branişte, Bogdan
Suceavă, Cezar-Paul Bădescu, Daniel Vighi, Radu Aldulescu, Caius Dobrescu,
Matei Vişniec, Vasile Ernu, Matei Florian, Alexandru Vakulovski, Dumitru Crudu
ş.a.. Şi poeţi: Adela Greceanu, Liviu Antonesei, Constantin Acosmei, Radu
Vancu, Răzvan Ţupa, Emil Brumaru, Elena Vlădăreanu, Octavian Soviany, Nicolae
Prelipceanu, Bogdan Ghiu, Svetlana Cârstean, Dan Sociu, Robert Şerban ş.a.m.d.
(în aceeaşi ordine aleatorie).
Trebuie spus că un merit aparte al organizatorilor a fost acela de a plasa
o bună parte a acestor întîlniri cu scriitorii în licee şi, deci, de a-i
implica foarte mult pe elevi în vasta manifestare culturală. Cum spuneam mai
devreme, liceenii au fost implicaţi în FILIT şi la capitolul organizare – în
calitate de voluntari, dar şi într-un alt mod: un juriu format din liceeni a
decernat Premiul liceenilor pentru Cea mai îndrăgită carte din 2013 – premiu ce
i-a revenit lui Matei Vişniec, pentru Negustorul de începuturi de roman
(Cartea Românească, 2013). Aş vrea să-l citez pe Matei Vişniec aici, cel puţin
pentru două afirmaţii ale sale din micul discurs pe care l-a ţinut la primirea
premiului, în ultima seară de Festival (duminică seara). Pe de o parte, pentru
modul în care a justificat el – în faţa elevilor (cei care l-au votat) –
necesitatea de a citi literatură (precizînd că orice scriitor a fost, înainte
de toate, un pasionat cititor): „Omul, a spus el, este o fiinţă contradictorie;
dacă am lua toate contradicţiile sale şi le-am introduce într-un program de
computer, am constata că ar fi un eşec total, programul n-ar funcţiona; cu
toate acestea, omul funcţionează. Mai mult decît ştiinţele umane, literatura
este aceea care ne face să înţelegem din interior resortul acestor contradicţii
şi ne ajută să-l înţelegem pe om“. Găsesc că este o justificare convingătoare –
şi justă – a lecturii, într-o lume „alienată“ (aşa cum spuneau deja modernii),
cu probleme de comunicare şi cu din ce în ce mai puţină răbdare/ curiozitate
faţă de celălalt.
A doua afirmaţie a lui Matei Vişniec la care mă refer este o apreciere la
adresa FILIT, despre care a spus că „este o revanşă a cuvîntului într-o lume
dominată de imagine“. Aşa este: un festival de proporţii şi de anvergură
internaţională, FILIT a concentrat multe eforturi organizatorice – şi multă
energie tinerească (din partea tinerilor, şi nu numai) – pentru a face ca
cuvîntul scris (poezia, proza) şi cuvîntul vorbit (dezbaterile, dialogurile,
întîlnirile) să primeze, timp de cinci zile, asupra imaginii.
Într-o altă ordine de idei, mi-a făcut plăcere vizita la Casa Pogor/Muzeul
Literaturii Române Iaşi, unde, pe lîngă expoziţia permanentă (încăperile
consacrate Junimii (grupului şi revistei), Vieţii Româneşti, lui
Eminescu şi Veronicăi Micle etc., am putut vedea o superbă expoziţie de gravuri
originale ale lui Rembrandt (cu scene din Noul Testament, dar şi din Vechiul
Testament), de dimensiuni şi (în) tehnici diferite (coordonatori: Amelia
Gheorghiţă şi Iulian Pruteanu; expoziţia a făcut parte din evenimentele FILIT).
Am savurat, de asemenea, o plimbare de toamnă – o ultimă zi de octombrie
însorită, pare-se – prin Parcul Copou şi am trecut pe lîngă „teiul lui
Eminescu“ – bătrîn dar bine întreţinut, cu un aer (culmea) domestic şi
patriarhal, în lumina soarelui de după-amiază. Un aer patriarhal pe care-l
respiră, cum spuneam, întreg Iaşiul – la care adaug, ca o picanterie, cortul ca
de nuntă în care era amenajat restaurantul FILIT şi mîncarea „mănăstirească“
(gătită, pare-se, la o bucătărie de mănăstire). Una peste alta, FILIT a fost o
reuşită – inclusiv de public (lume multă, mulţi tineri, liceeni) –, şi
organizatorii săi – în frunte cu Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin
Lăzărescu – merită, într-adevăr, felicitaţi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu