In memoriam Gheorghe Crăciun

Îmi place să mi-l amintesc pe Gheorghe Crăciun (dispărut pe 30 ianuarie 2007) tânăr şi în compania lui Mircea Nedelciu (acesta dispărut, şi el, mult mai devreme, în 1999) - la ţară la Nedelciu, la Fundulea. Doi prieteni buni de studenţie, un ardelean şi un muntean (cel din urmă l-a fascinat pe cel dintâi), plini de exuberanţa tinereţii şi de dorinţa de a schimba faţa literaturii. Cred că au şi reuşit s-o facă. Cu Gheorghe Crăciun m-am întâlnit de mai multe ori, am cercetat - pe vremuri - câteva zile arhiva sa de la Tohanu Vechi, de fiecare dată vorbind despre şi căutând documente legate de Mircea Nedelciu. Îmi place să mi-i amintesc, aşadar, împreună - doi prozatori de prim-plan ai literaturii noastre contemporane:

 

Mircea Nedelciu (stânga) şi Gheorghe Crăciun (dreapta) la Fundulea, în 1983