1. Ce tendinţe aţi identificat în poezia publicată în ultimii trei ani
(vorbim, deopotrivă, despre debuturi dar şi despre autorii care sunt la a doua,
a treia carte sau consacraţi)?
La o privire rapidă, aş remarca,
printre tendinţele cele mai recente, influenţa puternică pe care o exercită în
poezie realitatea virtuală a Internetului, dar şi o dezabuzare şi un soi de
cinism ca reacţie la excesele conectării la Internet, la transpunerea vieţii
reale în spaţiul virtual. Cea mai tânără generaţie, consumeristă, dar cu
cinismul de rigoare, şi branşată non-stop la Internet, la căşti etc., se face
simţită şi ea în poezie. În orice caz, poezia nu se situează departe de viaţă, reflectă
aerul timpului şi un mod de existenţă. Şi ar mai fi ceva: lipsa transcendenţei,
sub o formă sau alta.
2. În ce fel credeţi că mai funcţionează astăzi împărţirea domeniului
poetic pe generaţii?
Împărţirea pe generaţii (mai
degrabă în sensul de grupuri) mi s-a părut întotdeauna strict operaţională, un
mod de lucru care facilitează plasarea unui poet într-un context; altfel,
poeţii – ca şi prozatorii – sunt întotdeauna nişte individualităţi. Dacă, însă,
ei debutează ca grup sau se promovează pornind de la un grup, e util să faci
referire la acel grup, pentru că e vorba de revendicarea de la un discurs comun
sau luarea unei distanţe în raport cu anumite puncte comune de discuţie.
Astăzi, pe lângă un oarecare aer al timpului, care se simte la generaţiile
tinere, cred că există şi unele grupuri – create de regulă în jurul
cenaclurilor, întâlnirilor poetice ori al editurilor de poezie – care determină
un anumit discurs despre poezie. Pentru critic, asemenea discursuri sunt utile
ca punct de plecare în evaluarea critică a poeziei.
3. Cum alegeţi poezia contemporană pe care o citiţi?
O bună parte dintre cărţile de
poezie recent apărute le primesc la redacţie, la Observator cultural. Le aleg pe cele care, la o primă lectură, îmi
spun ceva, mi se par interesante, bune etc.
4. Care sunt dificultăţile cu care vă confruntaţi atunci când scrieţi
despre poezie contemporană?
În general, mi se pare mult mai
dificil să scriu despre poezie (contemporană) decât despre proză; atunci când
scriu despre proză mă simt mai pe teritoriul meu. Poezia este un teritoriu
marginal – nu într-un sens negativ, fireşte –, care evoluează după „legi”
aparte, are o dinamică aparte (pe care o dau inclusiv grupurile de poeţi
evocate mai sus), şi cu care trebuie să fii la curent. Şi ar trebui să fii la
curent şi cu mersul poeziei în lume – ceea ce e mai greu (poeţii care participă
la festivaluri internaţionale cred că ştiu mai bine ce se întâmplă în lume, în
materie de poezie). Şi o altă dificultate: să cunoşti ce se scrie astăzi despre
poezie – vorbesc de discursul teoretic – în afara ţării.
5. Cu ce probleme se confruntă poezia de azi în perspectiva
dumneavoastră?
Cred că sunt problemele cu care
s-a confruntat mereu poezia: marginalitatea, publicul restrâns, mai degrabă
specializat. Dar aceste lucruri definesc cumva condiţia poeziei, nu ştiu dacă
pot fi considerate „probleme”. Poezia nu e pentru toată lumea, ci pentru
cunoscători. Dar da, din punct de vedere comercial, e o problemă: cărţile de
poezie nu se vând (cărţile în general întâmpină azi dificultăţi financiare).
Cu toate acestea, la noi se
publică multă poezie, am senzaţia. În ciuda numărului mare de volume de poezie
(multe mediocre sau slabe), cred, totuşi, că stăm bine în privinţa calităţii:
se scrie poezie bună în România.
Apărut pe poetic.ro
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu