Expo "Pif în România, un erou al epocii de aur"

Eu am citit Pif  doar la începutul anilor ’90, când am fost fericita posesoare a câtorva numere ale revistei (vreo cinci-şase). Eram încântată de gadget-uri, nu mai văzusem aşa ceva (cred că le mai am şi acum acasă, dacă le caut bine, inclusiv exemplarele din revistă). Numerele pe care le-am avut eu arătau parcă şi mai bine decât cele pe care le-am văzut la expoziţia Pif în România, un erou al epocii de aur (deschisă până pe 22 iulie la Sala Dales), aveau hârtia mai lucioasă şi coperta mai colorată. În ce mă priveşte, mi-au plăcut cel mai mult episoadele cu Pif şi Hercule, iar cele cu Rahan şi Corto Maltese ceva mai puţin - erau pentru băieţi :)

Am vizitat azi expoziţia, organizată în colaborare cu Institutul Francez din Bucureşti. Cam pustiu pe acolo, poate de vină e şi căldura... Pun aici câteva fotografii, cu un pic de nostalgie - undeva se vede cum citeau copiii români, cu aplicaţie, scriind dedesubt traducerea românească :) Într-o fotografie se poate vedea chiar un „S.O.S. Roumanie” (pentru cutremurul din ’77?), un apel la „pifofilii” francezi pentru a-i ajuta pe cititorii români ai revistei. Oricum, venind dinspre stânga franceză, Pif  a reprezentat, într-adevăr, „partea simpatică” a comunismului românesc, ca să-l citez şi eu pe Michel Houellebecq.                                                                                      

                                                                            Pif şi Hercule

                                                                               Rahan

                                                             

                                                                     

                                                                               S.O.S. Roumanie

      Traducere în româneşte :)

      

                                                                             Corto Maltese

                                                                           

Şi afişul oficial