.
.

miercuri, 18 iulie 2012

Cronica din revista "Corpul T", Braşov, nr. 2/2012


Mircea Nedelciu la marginile literaturii
Ramona Hărşan


Monografia – impresionantă nu doar la nivel cantitativ – ce marchează debutul editorial al Adinei Dinițoiu propune, înainte de toate, o (re-)așezare a lui Mircea Nedelciu în raport cu „marginile literaturii” [J.Derrida]. Sau, mai precis, în raport cu „marginile” propriei sale literaturi, așa cum se arată ele astăzi, la mai bine de un deceniu de la dispariția sa. Scriitorul este, aici, confruntat cu limitele și victoriile explorărilor sale – formale, sociale, politice, existențiale – în care s-a aventurat (uneori imprudent) „pentru a afla cât de departe [...] duce bătaia cuvintelor” [p.42]. Este vorba, însă, la Adina Dinițoiu, mai degrabă de un demers recuperator – extrem de binevenit, cu atât mai mult cu cât opera prozatorului, (încă) insuficient studiată, tinde(a) deja să alunece, încet dar sigur, spre „marginile” memoriei colective.

Gestionând admirabil (chiar dacă cu unele reluări și suprapuneri) un material prozastic și documentar extrem de voluminos și de complex, Adina Dinițoiu știe și unde să plaseze accentele în așa fel încât liniile de forță ale cercetării să permită o abordare cât mai apropiată de exhaustivitate a subiectului. Într-o manieră bine structurată și cursivă din punct de vedere retoric, autoarea argumentează (consecvent) teza conform căreia specificul scriiturii nedelciene ar consta în tentația permanentă (și programatică) de a estima (și/sau supraestima) „puterile literaturii” asupra extra-literarului (i.e. politicul și moartea). Reiese astfel, cu claritate sporită, intenția subversivă (anticomunistă) a „marii metafore sociologice” nedelciene.

O altă preocupare majoră în economia cărții (căreia i se dă curs de-a lungul unor vaste desfășurări introductive) este și aceea de a asigura contextul potrivit de interpretare și profilare a literaturii lui Mircea Nedelciu în cadrul optzecismului. Discursul „ferm, dar fără urmă de încrâncenare” [C.Mușat] al Adinei Dinițoiu nu ocolește, aici, (fostele) puncte nevralgice ale discuției: ferindu-se să empatizeze cu „iluziile” gauchiste sau „literaturocentrice” ale autorului desantist, cercetătoarea abordează frontal controversele legate de influențele marxizante care marchează gândirea scriitorului sau problematica discuție despre „postmodernismul” (fie el și autohton) al unora dintre scrierile sale. Toate acestea pornind de la o largă sinteză a cercetărilor anterioare (referințele curente sunt A. Oțoiu, I.B. Lefter, M. Cărtărescu, G. Crăciun, C. Dobrescu, C. Mușat, S. Cordoș ș.a.).

Analizele pe text din a doua parte a opusului (unde sunt abordate separat proza scurtă și romanele) urmăresc, în principal, evoluțiile experimentului la Nedelciu în cele două aspecte ale sale (textual și extra-textual), tendința prozatorului de a prefera, spre sfârșitul carierei, un anumit „biografism” (corespunzător „accidentului biografic” al bolii și apropierii morții) în detrimentul „textualismului” „de frondă” al începuturilor, dar și continuitatea pe linia subversivității (din ce în ce mai pregnante) a discursului. Un singur „reproș” s-ar putea formula, poate, referitor la ansamblul cărții – necesitatea (incomplet satisfăcută) de a „deschide” opera scriitorului spre un context universal mai amplu (conceptual vorbind), ceea ce ar fi favorizat (pe alocuri) o mai curajoasă desprindere de direcțiile interpretative ale criticii românești formulate anterior. Printre meritele volumului se numără (în afara tezei majore a cercetării) tocmai unele luări de poziție (distanță) semnificative în raport cu exegezele anterioare și interpretările de finețe ale textelor. 

Dincolo de utilitatea imediată a acestui studiu de referință pentru cercetarea literaturii române contemporane, însă (și aici mă refer la valoarea practică, „de întrebuințare” a monumentalei sinteze întreprinse), monografia Adinei Dinițoiu este indiscutabil și o tentativă curajoasă de (re-)aducere în discuție a operei unui scriitor care reprezintă, în sine, o pagină de istorie literară încă insuficient investigată.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu