.
.

joi, 5 mai 2016

"Femeile în spaţiul public": "Mică introducere"



                                                                      

                                                                     


Mică introducere 



Pe 11 martie, la Librăria Humanitas Cişmigiu, am iniţiat o dezbatere Femeile în spaţiul public, sub egida organizaţiei PEN România, dezbatere la care au participat: Magda Cârneci, preşedinte PEN România, Ioana Bâldea-Constantinescu (jurnalistă radio, scriitoare), Svetlana Cârstean (scriitoare, traducătoare) şi Bogdan Ghiu (eseist, traducător). PEN Club, cu sediul central la Londra, este o organizaţie de scriitori din întreaga lume (din aproape 100 de ţări) – înfiinţată în 1921, la iniţiativa unei femei, scriitoarea britanică Catherine Amy Dawson-Scott –, organizaţie care militează pentru libertatea de expresie a scriitorilor, pentru categoriile defavorizate şi pentru drepturile omului. În 1991, a fost creat, în cadrul organizaţiei, Comitetul Women Writers/Femei Scriitori, care pledează, printre altele, pentru egalitate de gen, egalitate de șanse şi protecția femeilor-scriitor care îşi asumă riscuri politice sau religioase. 

Sigur, în România, nu există riscuri politice sau religioase la care se expun scriitoarele, în schimb, întreg climatul intelectual şi cultural – extrem de patriarhal, pentru a nu spune misogin (în 2015, România se situa pe ultimul loc în Indexul European al Egalităţii de Gen) – îndeamnă la o dezbatere de acest tip. Am invitat, aşadar, în continuarea dezbaterii PEN România, o serie de femei, dar şi cîţiva bărbaţi – cu toţii prezenţe publice cunoscute (scriitoare/scriitori, jurnaliste/jurnalişti, intelectuale/intelectuali) – să răspundă, într-un text personal, liber şi pragmatic, cîtorva întrebări care chestionează prezenţa, ponderea, rolul femeilor în spaţiul public (spaţiul cultural, spaţiul de idei, spaţiul de evenimente şi dezbateri publice) din România (dar nu numai). Iată întrebările:

  Există diferenţieri de gen în poziţionarea în spaţiul public? Cum vă situaţi ca femei(e) în acest spaţiu? Există dificultăţi speciale de a se impune public în cazul femeilor? Se simt ele marginalizate? Există solidarităţi feminine versus solidarităţi masculine?
  În calitate de persoane publice (organizatoare de evenimente culturale, realizatoare de emisiuni de radio sau de televiziune, jurnaliste etc.) – ţinînd cont de  experienţa personală, practică – aţi avut dificultăţi speciale de (inter)relaţionare cu instituţiile/organismele culturale, cu reprezentanţii lor? Vă simţiţi slab reprezentate la acest nivel al instituţiilor/organismelor culturale?
  Sintagma „écriture(s) féminines“ are vreo relevanţă, în ce vă priveşte? Credeţi că scriitura voastră are vreo legătură cu feminitatea, în ce fel anume?

Majoritatea participantelor la dezbatere vorbesc despre misoginismul mediului cultural autohton – unul mai difuz, mai diseminat astăzi decît în trecut (şi, prin urmare, mai greu de combătut) –, la care se adaugă, spun eu, accesul dificil al femeilor în structurile de putere, în special la vîrful ierarhiilor: a se vedea, de pildă, cazul instituţiei criticii literare româneşti, sau de-acum celebrei USR – în a cărei dispută recentă, de putere, femeile practic nu există, nu sînt reprezentate!

Sper ca dosarul de mai jos să invite la reflecţie şi să arate că, de fapt – şi o citez pe Ioana Bâldea-Constantinescu: „Genul nu ar trebui să încapă în nici un spațiu competițional. Relevante ar trebui să fie performanța, vocația, abilitățile de a învăța, de a inova“. Şi ţin să reiau aici şi o frază a Svetlanei Cârstean, fiindcă ader la faptul că teritoriul ideilor, al discursului public, al teoriei este un teritoriu comun de gîndire, un fel de „neutru“ barthesian, de spaţiu „ambisex“ sau „androgin“ (ca acela al modei contemporane, dacă vreţi): „Trebuie să existe o zonă în aerul comun pe care-l respirăm unde depășim genul și sîntem toți oameni care inspiră, expiră, gîndesc“. După toate cîştigurile occidentale în materie de mentalităţi, cultură şi civilizaţie, diferenţa de gen nu ar mai trebui, în fond, să marcheze spaţiul cultural, de idei şi dezbateri publice – un spaţiu definit de cu totul alte criterii: creativitate, emulaţie, performanţă. 


Introducere la dosarul "Femeile în spaţiul public", apărut în Observator cultural nr. 819/21-27 aprilie 2016


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu