Peisaj literar în 2013

Ca la fiecare început de an, am ajuns din nou – vrînd, nevrînd – la un moment de bilanţ literar al anului care s-a încheiat de curînd. Notez aici, aşadar, cîteva dintre apariţiile literare ale anului 2013 care mi s-au părut demne de interes. Pentru mine, cărţile de proză cele mai bune au fost, în 2013, Lunetistul (Polirom) de Marin Mălaicu-Hondrari şi Soldaţii. Poveste din Ferentari (Polirom) de Adrian Schiop. Apărute în deja cunoscuta colecţie „Ego. Proză“ de la Polirom, cele două cărţi sînt de facturi cu totul diferite, însă ambele respiră forţă literară, cea dintîi în siajul prozei sud-americane (în speţă Roberto Bolaño), iar cea de-a doua o proză realistă cu accente provocatoare, de tip autoficţiune, o proză argotică, fără menajamente, avînd în centru o poveste de dragoste homosexuală. După Apropierea (2010), un roman poetic care l-a impus în prim-planul literar, Marin Mălaicu-Hondrari a revenit în 2013 cu Lunetistul, un roman mai epic, dar păstrînd haloul acela de proză de atmosferă şi de viziune cinematografică ce reprezintă, în fond, marca autorului. Lunetistul e o poveste de iubire imposibilă, fantasmată, mizînd pe imagini din filme şi cărţi, o proză plină de poezie, cu o atmosferă hipnotică, minunată (dar avînd un contrapunct şi în secvenţe cu tentă realistă).

În cu totul alt registru – argou, poveste realistă dură, fără menajamente – se desfăşoară „povestea din Ferentari“ a lui Adrian Schiop. O poveste de dragoste homosexuală, cum spuneam, dar, în fond, tot o poveste de dragoste, cu semnificaţie universală. O poveste la fel de tristă, de finită, plină de urme şi de regrete, ca oricare alta. De notat, în cazul acestei cărţi, şi interesul particular pe care îl prezintă prin proza de medii, tipologiile şi limbajul argotic updatat al periferiei (Ferentarii) pe care le înregistrează cu acuitate.

Tot la capitolul proză, trebuie semnalate romanele semnate de Ruxandra Cesereanu (Un singur cer deasupra lor, Polirom) şi Doru Pop (O telenovelă socialistă, Cartea Românească), care merg în linia prozei noastre recente de recuperare literară (sub diverse forme, perspective, atitudini) a trecutului comunist. Prozatorul şi poetul Cosmin Perţa a publicat la Herg Benet volumul Vizita, Ana Maria Sandu a revenit anul trecut cu un mic volum de tip însemnări de jurnal care marchează criza existenţială a vîrstei între 30-40 de ani (Aleargă, Polirom), Florin Lăzărescu a trecut la roman (Amorţire, Polirom), scriitorul basarabean Dumitru Crudu a publicat romanul Un american la Chişinău (CDPL), Liliana Corobca a publicat un nou roman, Kinderland (Cartea Românească). Dintre prozatorii foarte tineri, Bogdan Coşa a publicat Poker. Black glass (Cartea Românească), partea a doua a romanului de debut Poker; la capitolul debut, Lavinia Bălulescu a debutat în proză cu volumul La mine-n cap (Cartea Românească). O carte pitorească, evocatoare, situată aparent la graniţa dintre memorialistică şi ficţiune este şi aceea semnată de Silvia Colfescu, Mătuşi fabuloase şi alte istorioare bucureştene (Editura Vremea), publicată în cadrul unei interesante colecţii, „Planeta Bucureşti“ (cărţi ce au în centru imaginea Bucureştiului).

La capitolul critică literară şi eseu, trebuie semnalat eseul doct al lui Caius Dobrescu, Plăcerea de a gîndi. Moştenirea intelectuală a criticii literare româneşti (1960-1989), ca expresie identitară într-un tablou global al culturilor cognitive (Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române), dar şi cel al Mihaelei Ursa, Identitate și excentricitate. Comparatismul românesc între specific local și globalizare (Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române), la origine studii postdoctorale. Dintre eseiştii tineri, Andreea Răsuceanu şi Alexandru Matei au publicat în 2013 cîte o nouă carte, rezultate, de asemenea, în urma unor studii postdoctorale: Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară (Humanitas), respectiv O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă (1965-1983) (Curtea Veche).

E de notat şi volumul elegant Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieţi spusă de contemporani (Editura Humanitas, coordonator: Cătălin Cioabă), un tom impresionant care adună mărturiile contemporanilor despre Eminescu, o carte care mută – la modul benefic – în mainstream, aş spune, ideea de receptare contextuală, demitizantă şi relativistă a aşa-zisului „poet naţional“. La capitolul poezie, volumele de semnalat aparţin unor poeţi din diverse „generaţii“, de la Ştefan Manasia (Bonobo sau cucerirea spaţiului, Editura Charmides), Dan Sociu (Vino cu mine ştiu exact unde mergem, Tracus Arte), Florin Partene (Liber de causis, Editura Charmides), Claudiu Komartin (Cobalt, Casa de Editură Max Blecher), Andrei Dόsa (American Experience, Editura Cartea Românească), Vlad Drăgoi (Metode, Casa de Editură Max Blecher), Ştefan Baghiu (Spre Sud, la Lăceni, Cartea Românească), Ioana Nicolaie (Autoimun, Cartea Românească) la Angela Marcovici (Angela Marinescu) (Intimitate, Charmides) Ioana Ieronim (Cînd strugurii se prefac în vin, Cartea Românească) sau Emil Brumaru (Rezervaţia de îngeri, Editura Humanitas). Poetul Radu Vancu, un fin cunoscător de poezie, de altfel, şi-a strîns în volum textele scrise în decursul anilor despre poezie (şi nu numai): Mistica poeziei. Lecturi în literatura contemporană (Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române).

Am lăsat mai spre final două cărţi pe care le-aş considera cărţi-eveniment ale anului care s-a încheiat: pe de o parte, e vorba despre cartea de convorbiri a profesorului universitar Paul Cornea, Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache (Polirom, Cartea Românească), iar pe de alta, despre impresionantul volum al Adrianei Babeţi,Amazoanele. O poveste (Polirom).

Paul Cornea, care a împlinit recent 90 de ani, un profesor universitar-model pentru foarte mulţi studenţi (printre care mă număr), de-a lungul timpului, povesteşte aici trecutul său în epoca comunistă (a cunoscut personaje „memorabile“, oamenii de la vîrf ai structurilor) şi nu se sfieşte – nu e prima oară cînd o face, spre deosebire de mulţi alţii – să-şi mărturisească adeziunile de tinereţe la regimul comunist, dar şi deziluzia ulterioară. E o carte plină de detalii de epocă, de atmosferă, de portrete, foarte preţioasă pentru înţelegerea calmă, raţională, informată şi în profunzime a unei perioade teribile din istoria noastră politică şi culturală, o mărturie vie şi personală a unui cărturar de excepţie.

Cealaltă carte-eveniment, Amazoanele. O poveste de Adriana Babeţi spune, la rîndul ei, istoria culturală de secole – deopotrivă cu imaginea lor fizică, mentalitară, vestimentară („amazonstyle“) – a amazoanelor, aceste „femei belicoase“ din mitologia europeană. Un tom impresionant, combinînd informaţia doctă cu farmecul stilistic – rod al unei munci de ani de zile a profesoarei universitare timişorene.

În 2013 a mai apărut o carte foarte importantă, este vorba despre Mii de platouri de Deleuze şi Guattari (Editura Art), în traducerea lui Bogdan Ghiu; pentru studiile culturale şi filozofice, traducerea românească – impresionantă, la rîndul ei – marchează un adevărat eveniment. Tot la capitolul traducerilor, aş mai semnala Dragă Nora de James Joyce (Editura Art), scrisorile „deocheate“ către Nora ale lui James Joyce, în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu. Şi mai adaug un titlu, o revelaţie pentru mine: 1979 de Christian Kracht (Editura Cartier), traducere din germană de Andrei Anastasescu. Şi, de sigur, Dicţionar din dragoste de vin al lui Bernard Pivot, traducere de Marius Constantinescu, o carte apărută la o nouă – şi foarte frumoasă – editură, Baroque Books & Arts, care vine cu un concept aparte, de carte-obiect.

În privinţa evenimentelor culturale, în 2013, cunoscutul scriitor francez de origine rusă Andreï Makine a fost la Bucureşti în perioada Tîrgului de Carte Gaudeamus, cu ocazia apariţiei ultimului său roman, O femeie iubită (Polirom), traducere din franceză de Daniel Nicolescu. Tot anul trecut a fost publicat în româneşte un alt roman al scriitorului, din seria celor semnate cu pseudonimul Gabriel Osmonde – e vorba de Lucrarea iubirii (Editura Univers, traducere de Irinel Antoniu). Şi aş mai adăuga, la finalul acestui bilanţ selectiv (din care au scăpat, cu siguranţă, titluri), două autoare de neratat care au venit la Bucureşti: Zeruya Shalev şi Sarah Dunant. Ambele au fost prezente la Bucureşti la ediţia a VI-a a Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB), un festival foarte bun, aşa cum ne-a obişnuit în ultimii ani. Cunoscuta scriitoare israeliană Zeruya Shalev scrie cărţi despre viaţa de cuplu, despre viaţa interioară a personajelor – ultimul ei roman tradus în română este Fărîme de viaţă (Polirom, 2013, traducere din limba ebraică de Ioana Petridean). Iar Sarah Dunant, scriitoare britanică şi realizatoare radio-TV, scrie, printre altele, romane istorice inspirate din Renaşterea italiană: anul trecut a apărut Sînge şi splendoare (Editura Humanitas, 2013, traducere de Carmen Săndulescu), o saga a legendarei familii catalane Borgia din Renaşterea italiană. 

Apărut în Observator cultural nr. 705/ 10.01.2013

P.S. Dintre titlurile care mi-au scăpat trebuie neapărat să adaug aici două apariţii editoriale importante: volumul de poeme al Norei Iuga, câinele ud e o salcie, Cartea Românească, 2013, dar şi antologia de autor George Almosnino (un poet foarte bun, pe nedrept intrat într-un con de umbră), Fotoliul verde (antologie de poezie, 1971-1995), ediţie îngrijită de Nora Iuga (soţia poetului), Editura Paralela 45, 2013.