.
.

vineri, 14 noiembrie 2014

În ajunul alegerilor prezidenţiale



În ajunul alegerilor prezidenţiale, postez aici răspunsul meu la ancheta politică iniţiată de revista Observator cultural. Voi vota cu Klaus Johannis (încă o dată) – şi o fac pentru calitatea omului Klaus Johannis, iar nu pentru partidul şi oamenii politici care sînt în spatele lui. E bine, totuşi (în ciuda tuturor motivaţiilor de culise care l-ar fi putut împinge în faţă, la prezidenţiale, pe Klaus Johannis), că, în anul 2014, avem – în sfîrşit – un candidat la preşedinţie de acest calibru: civilizat, european, profesionist, pragmatic. Nu e, totuşi, puţin lucru.


  • Ce aşteptări aveţi de la viitorul preşedinte?
  • Cum credeţi că ar putea arăta România după alegerile prezidenţiale?

În mijlocul unei campanii electorale foarte agresive şi foarte urîte fiind, am impresia că rolul intelectualului în spaţiul public riscă să devină echivalent cu angajarea politică explicită (şi adeseori la fel de agresivă). Cu toate acestea, eu continui să cred că opţiunile politice ale intelectualului trebuie să fie departe de înregimentările politice, că intelectualul trebuie să fie un critic, şi nu un slujbaş al puterii politice (de orice natură ar fi ea). Răspund, aşadar, în nume personal la aceste întrebări. 

Dezgustată de jocurile politice româneşti „învechite în rele“, sătulă de discursul violent, de incultura, incompetenţa şi grobianismul politicienilor, de atacul la persoană, lipsa de scrupule şi obsesia pentru satisfacerea propriilor interese (fără nici un interes pentru ţară), aş dori ca viitorul preşedinte al României să fie un preşedinte al faptelor, iar nu al retoricii discursive, un preşedinte educat şi civilizat, un preşedinte care să arate respect pentru valorile culturale – lucru care mă priveşte în mod special –, şi în genere pentru oamenii pe care-i guvernează (şi care-l votează). Un preşedinte care să prefere o anumită sobrietate băşcăliei, ironiilor de tot felul, lejerităţii „balcanice“. 

Mi-aş dori ca viitorul preşedinte al României să aibă o conduită pragmatică şi profesională de tip occidental (adică: civilizată şi profesionistă), şi nu „balcanic“. M-am săturat de discursul justiţiar, naţinalist, anticomunist, de tonul moralist-radical, de orice tip de retorică politică. În clipa de faţă, singurul discurs acceptabil – din zona candidaţilor la preşedinţie – mi se pare cel pragmatic, bazat pe fapte şi pe cît mai puţine vorbe (mari). Viitorul preşedinte aş vrea să fie, aşadar, înainte de toate, un om al faptelor – prin fapte înţelegînd inclusiv anumite politici sociale, care să mai reducă din gravele clivaje care există astăzi între clasele sociale. 

Nu ştiu cum va arăta România după alegerile prezidenţiale... Dacă vom avea un preşedinte al faptelor, cum mi-aş dori, ar putea arăta puţin mai bine. Dacă nu, mi-e şi teamă să mă gîndesc...




2 comentarii :

  1. Excelentă detalierea calităților pe care cu toții le așteptăm de la noul președinte.

    RăspundețiȘtergere