Boris Vian a lăsat un fermecător Manuel de Saint-Germain-des-Prés, scris
în anii ’50, iniţial un ghid turistic pur şi simplu, dar transformat apoi
într-un text de autor, inconfundabil, amestec de serios şi amuzament, în care
intră multă inteligenţă, ironie, umor. O cărticică ce reînvie atmosfera
artistică (literatură, şansonetă, teatru şi jazz) efervescentă a cartierului
mitic de pe rive gauche, înfăţişînd
profilul oamenilor, cafenelelor (printre ele celebra Flore), străzilor sale: de la Jean-Paul Sartre şi
Simone de Beauvoir la cântăreţe precum Juliette Gréco, Mireille Mathieu şi
actriţe precum Simone Signoret.
Iată, de pildă, portretul lui Tristan
Tzara (traducerea îmi aparţine):
Tristan Tzara
Fără îndoială că ar trebui să-l definim
drept un Protohippus, căci a fost
tatăl mişcării Dada. Toată lumea îşi aminteşte de activitatea turbulentă şi
suprarealistă a acestui poet, iar contrastul dintre imaginea aceasta dinamică
şi cea de obişnuit paşnic al cartierului Saint-Germain, în care s-a transformat,
este destul de tulburător. Îi place să stea la taclale în compania lui Cossery
şi a numeroşilor săi amici, dintre cei puţini care au păstrat în cartier
tradiţia discuţiilor serioase.
La înfăţişare de înălţime medie,
cu tenul închis la culoare, ochelari, părul grizonat, îmbrăcat într-un etern impermeabil
gri-bej, are un aer foarte amabil.
A se citi în compania şansonetei lui Juliette Gréco (vezi foto, alături de Boris Vian):
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu